Nu mai există închisoare politică?

Povestind despre iadul închisorilor comuniste, Alexandr Soljeniţîn, în Arhipelagul Gulag, face nişte observaţii extrem de interesante cu privire la conceptul de “închisoare politică”. În mod clar, acesta nu este invenţia regimurilor totalitare ale secolului XX, fie de dreapta, fie de stânga. Deţinuţi politici există probabil de mii de ani - sunt oamenii care se împotrivesc unui anumit regim, care, fie doar la nivelul ideilor, îl subminează. Or, multe regimuri au considerat aceste împotriviri indezirabile. Astfel au apărut închisorile politice.

Ce presupune Senatu’ că vreau io

Un articol mă anunţă zglobiu că prin Senatul României tocmai a trecut val-vârtej o iniţiativă legislativă. Care a fost şi adoptată. Partea cu adevărat palpitantă e ce spune astă iniţiativă: de la adoptarea legii se va prezuma că toţi românii şi-au dat acordul ca, după moarte, să îşi doneze organele. Această presupunere va fi înlăturată numai dacă am fost suficient de prevăzători încât să declarăm expressis verbis că nici nu ne gândim la atare donaţie.

Laaaa muuuulți aaani!

Azi blogul meu preferat (adică blogul meu…) a împlinit un anișor. Știu că în ultima vreme e cam amărât și nescris, dar nu e un motiv să nu-l sărbătorim. Așa că vă propun, mai ales cititorilor mai noi, o retrospectivă a celor mai simpatice articole ale mele din ultimul an:

Gargară ecologică

O scurtă notă despre ecologie la români, preluată din Piaţa Romană nr. 9. Cu asentimentul autoarei, bineînţeles.

Premiul pentru traducere merge la…

…la gazda noastră, WordPress! Care de ceva timp se screme să traducă interfaţa în română. Şi căreia nu îi iese deloc. Da, deloc!

Eu, dreapta şi stânga

Phosphoros mi-a trimis acum câteva zile o… chestie. Îi zic chestie pentru că el nu-mi dă voie să îi zic leapşă. Pentru că el nu e blogăr. Deci nu trimite lepşe. Am înţeles cu toţii? Să vedem deci ce orientare politică am io…

Ad-vocaţii: cum să încalci legea pe faţă când eşti avocat

Ignorând cu nesimţire prevederile Statutului profesiei de avocat, avocaţii din România s-au apucat nici mai mult nici mai puţin decât să-şi facă reclamă prin Google Adsense.

Bebe sexologu’ e ateu!

Se dă un blog cu nume cretin. Se mai dă şi un dăştept care crede că tre’ să le ofere vizitatorilor tot ce caută ei pe gugăl de ajung în casa lui. Şi, în final, se dau puştioaice dezorientate care încearcă să afle de la un motor de căutare dacă-s însărcinate au ba. Ce iese?

Piese de colectie

Krossfire îi invită pe cei din blogrollu-i să arunce o nostalgică privire în urmă către primul lor post. Din păcate, când il găsesc toată nostalgia dispare şi face loc unui hohot de râs, căci uitaţi primul meu post genial:

PR a la Electrica

Primesc azi un aviz de la Electrica. Că o să-mi taie curentul, că nu mai ştiu de când nu l-am plătit, că o să mă coste nuş’ cât (mult!) rebranşarea, etc., etc., etc. Pe scurt, numa’ vorbe de bine. Ce mai era în acelaşi plic, lângă ameninţările mai sus expuse? O foiţă cu iepuraşi, ouăşoare şi urări de “Sărbători fericite!”.