De ce iubim femeile si grupurile de curiosi

Mi se povestea deunazi ca, in tarile ceva mai vestice, oamenii au incredere in politie. Romanul nu are! Ba, pe alocuri, este chiar ironic la adresa reprezentantilor fortelor de ordine din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, mai pe scurt: “politistii, ba!”.
Urmand modelul colegei de blog, vreau sa dau de pamant cu toate prejudecatile si sa va demonstrez ca si ei e oameni, ba chiar niste oameni deosebiti, pentru care IGP s-a gandit sa creeze niste reguli deosebite.
Din “Manualul de bune practici de interventie pentru politistul de ordine publica” ( http://www.prolex.ro/documente/manual.pdf ), pare-mi-se un document oficial, citire (silabisire, dupa caz):

Art. 51. (1) Intervenţia faţă de persoanele de sex feminin. Poliţiştii vor
trata persoanele de sex feminin care săvârşesc fapte ilicite în aceleaşi condiţii ca şi pe
cele de sex masculin, având în vedere că pericolul social al faptelor comise de femei,
este acelaşi ca şi al faptelor comise de bărbaţi.
(2) În cazul luării unor măsuri faţă de persoanele de sex feminin vor fi avute în
vedere o serie de aspecte care particularizează acest tip de intervenţie.
(3) În primul rând, femeia nu trebuie subestimată ca adversar. Unele femei sunt
destul de puternice, chiar şi cele mai slabe pot lovi şi vătăma un bărbat. Majoritatea
femeilor nu ezită să folosească orice armă pentru a se apăra.
(4) În intervenţia faţă de femei, poliţistul poate suporta riscul de a fi acuzat pe
nedrept de comportare nedemnă, dar poate fi supus şi debitului verbal excesiv al
acestora, uneori vulgar şi jignitor (…)
(5) Când trebuie să conducă la sediul poliţiei o femeie, este indicat ca poliţistul să
cheme patrula auto, iar, în cazul în care pentru conducerea acesteia foloseşte un alt
mijloc de transport, trebuie să se asigure că locurile din spate sunt în permanenţă
iluminate (noaptea), în aşa fel încât conducătorul auto să poată vedea persoanele
aflate în autovehicul. Într-o astfel de situaţie poliţistul are obligaţia de a-şi nota în
agendă numele conducătorului auto şi numărul de înmatriculare al autovehiculului.

Un “no comment” absolut.

Sa vedem mai departe cum procedam cu aceasta noua specie inventata de manualul nostru: curiosul. Traieste in grup, de preferat pe partea carosabila si se hraneste cu “evenimente” din locurile publice. Printre particularitatile sale se numara aceea ca politistii nu au suficient spatiu de lucru…dar mai bine sa dam cuvantul specialistilor:

Art. 57. (1) Modul de acţiune în cazul grupurilor de curioşi. Grupurile de
curioşi se formează şi cresc cu mare repeziciune ori de câte ori are loc vreun eveniment
în locurile publice (accident de circulaţie, incendiu, scandal, încăierare). Unii oameni
stau deoparte şi privesc, în timp ce alţii, văzând aglomerarea, devin curioşi şi se
apropie foarte mult de locul în cauză.
(2) Această mulţime prezintă anumite particularităţi, în sensul că forţele care
acţionează pentru a acorda sprijin nu au suficient spaţiu de lucru, autovehiculele
salvării, ale pompierilor sau ale poliţiei nu pot circula existând riscul tamponării,
circulaţia poate fi blocată, se produc furturi din buzunare etc.

Art. 58. Reguli tactice ce trebuie respectate în cazul grupurilor de
curioşi:
a) se vor atenţiona persoanele în cauză despre necesitatea părăsirii locului unde s-a
produs evenimentul; (…)
c) se vor evacua curioşii de pe partea carosabilă a străzii, pentru a se preîntâmpina
producerea de accidente şi pentru a se crea spaţiul de manevră necesar
forţelor chemate la intervenţie (salvare, pompieri, poliţie);
d) se va folosi un ton autoritar, dar fără a se adresa cuvinte jignitoare, insulte sau
ameninţări, care de cele mai multe ori îndârjesc oameni în loc să-i liniştească;
e) când printre curioşi se găsesc persoane recalcitrante, care se manifestă agresiv
faţă de măsurile ce se iau, acestea trebuie avertizate, scoase din mulţime,
izolate, după care împotriva lor se vor lua măsurile legale.

Sublinierile imi apartin…