Românii, legea şi porcul împuşcat

Această postare este inspirată de articolul lui Radu despre împuşcatul porcului şi de comentariul lui Ştefan Muşat privitor la spaniolii care se delectează încă cu luptele de tauri în arenă. Ideea generală şi unul dintre exemple i le datorez d-lui Paul Vasilescu, decanul facultăţii mele şi un excelent jurist.

Nu vreau să discut despre atitudinea românească faţă de lege în general, ci despre atitudinea faţă de legea…nedreaptă. Departe de a fi un oximoron, legea nedreaptă există datorită ori unor parlamentari adormiţi, ori unor interese care numai cu clişeicul “stat de drept” n-au legătură.

Se consideră, în general, că o lege va fi cu atât mai respectată cu cât ea se suprapune unei reguli morale cât mai înrădăcinată în conştiinţa societăţii respective. Câteodată, însă, apar legi care nu numai că nu au ancorare în morală, dar sunt chiar contrare acesteia sau unor idei general admise în societate. Ce vreau să ilustrez aici sunt două moduri diferite de a privi aceste legi şi de a protesta împotriva lor. Dintre ele, unul este cât se poate de românesc.

Prima modalitate de protest: Franţa. Există acolo obiceiul ca numai motocicliştii să meargă în timpul zilei cu farurile aprinse. Pentru a fi vizibili. Obicei înţelept dacă e să stăm şi să calculăm mortalitatea prematură în cadrul acestei categorii. Totul a fost bine până când, într-o bună zi, parlamentarii lor, nu cu mult mai deştepţi decât ai noştri, s-au gândit să schimbe legea şi să oblige orice participant la trafic să ţină farurile aprinse pe timpul zilei. Reacţia motocicliştilor? Proteste de amploare, incluzând blocatul unor străzi şi alte asemenea. Metodă nu prea elegantă, dar care a dat roade, iar legea respectivă nu a mai apărut.

A doua: România. Acum cam un an s-a interzis fumatul în tren. Am ieşit noi fumătorii în stradă împotriva acestei măsuri absurde, în condiţiile în care puteau să pună şi ei, acolo, un vagonaş de fumători în tot trenul? Ba! Am respectat legea şi nu mai fumăm în tren? Tot ba! O încălcăm cu nesimţire, din ce în ce mai pe faţă cu cât trece timpul. Calculăm drumurile naşului prin trenuri, folosim băile atunci când sunt mai curăţele şi alte metode. Iar eu una abia aştept să mă amendeze unu’. Am găsit deja o prevedere neconsituţională în legea care interzice fumatul.

Ne întoarcem acum la taurii lor şi porcii noştri. Precum francezii au reacţionat spaniolii când s-a pus problema interzicerii luptelor cu taurii în arenă. Proteste peste proteste, până s-a găsit un artificiu legal: au continuat a fi permise în virtutea tradiţei care le justifică în anumite zone. La fel şi cu luptele de cocoşi, pe alte plaiuri atinse de minunatele legi europene.

Acum, măi iuropenilor, măi! Când aţi interzis vânzarea brânzei în pieţe fără nuş’ ce autorizaţii, ţăranii au continuat să o vândă ca “brânză pentru câini şi pisici”. Treaba ăluia care o cumpără cui o dă de mâncare. Credeţi voi că dacă tăcem mâlc o să ne apucăm să împuşcăm porcul de Ignat?

În încheiere, ilustrarea celor scrise mai sus: