Filă de istorie cu mari împăraţi şi domniţe

Tot căutând zilele acestea informaţii despre Dimirie Cantemir, în scopuri academice, am dat de o întâmplare interesantă. Mai puţin cunoscută istoriei oficiale, care care se încăpăţânează să ne povestească doar despre cât de deştept era Cantemir. De fost, a fost. Dar haideţi să ne plecăm puţin urechea şi la simpaticele can-canuri ale istoriei.

Cei mai familiarizaţi cu viaţa arhetipalului cărturar, ştiu că o bună parte din ea a fost petrecută în Rusia. De ce? Păi, în încercarea sa de a scăpa de sub tutela Imperiului Otoman, avorton al istoriei cum cu destul de puţină delicateţe îl numeşte, Demetrius al nostru s-a gândit că n-ar fi rău să se alieze cu ţarul Petru I. Da, exact acel ţar preocupat excesiv de lungimea bărbii propriilor boieri. Zis şi făcut, doar că socoteala de acasă de la Iaşi nu prea s-a potrivit cu cea din târg, de la Stănileşti. Scurt pe doi, ţarul, cât era el de ţar, a subestimat serios forţele otomane şi a luat bătaie.

Cele de mai sus se întâmplau în 1711. Acum, ce să facă ţarul cu Cantemir? Să-l dea pe mâna turcilor parcă nu-l lăsa inima, ba s-o fi gândit că mai şi are de câştigat dacă îl ţine pe lângă el pe acest învăţat. Aşa că mi-ţi-l-a vârât frumuşel într-o trăsură a ţarinei pe care turcii, gentelmani de felul lor, nu ar fi controlat-o. Şi, trimiţându-le vorbă paşalelor ca pe Cantemir ia-l de unde nu-i, l-a expediat frumuşel la Maica Rusie.

Ce a făcut şi a dres moldoveanul nostru pe acolo ar fi prea mult de povestit. Ideea e că a ajuns să se căpătuiască, să devină sfetnic al lui Petru I, ba chiar să îşi ia de soţie o prinţesă tinerică şi frumoasă, ca-n poveşti. Şi tot ca-n poveşti era să pună el mâna şi pe jumătate din împărăţie. Să vedem cum.

Avea Dimitrie Cantemir, de la prima sa nevastă care suportase Rusia destul de prost, murind îndată ce a ajuns acolo, avea, zic, o fată. Maria o chema şi se spune că era şi ea frumoasă. La fel de frumoasă ca noua ei mamă vitregă, ba chiar şi cu doi ani mai mare.

Dar, în acelaşi timp în care Cantemir avea, aţi reţinut, o fată frumoasă, Petru cel Mare avea o problemă. După ce doi fii ai săi muriseră din cauze destul de nenaturale nu mai era cine să fie lăsat pe tron când marelui ţar îi va veni sfârşitul. Unde mai pui că nevastă-sa arăta în felul următor: mică, îndesată, foarte oacheşă, slută şi fără farmec. Ajunge să te uiţi la ea, pentru a înţelege de unde se trage. Ai fi luat-o o comediantă germană. Rochia ei o fi cumpărat-o de la un telal. Purta vreo şase decoraţii şi tot atâtea icoane, care spânzurau de gât de-a lungul rochiei – şi când mergea credeai că vine o vacă: toate decoraţiile zdrăngăneau ca zurgălăii.Mai mult decât pitoreasca descriere îi aparţine Markgravei de Bayeruth, o boieroaică de la curtea Rusiei. Lesne de înţeles de ce împăratului nu prea-i mai ardea de alte progenituri.

Acum, că povestea ce a urmat fusese pusă la cale de Cantermir, cum spun gurile rele, sau că totul a fost doar o întâmplare, nu avem de unde şti. Cert este că Maria Cantemir i-a fost prezentată ţarului de către contele Petru Tolstoi. Bătrân diplomat, acesta era o cunoştiinţa veche a domnului moldovean, din timpul tinereţii lor petrecută în Constantinopol. Despre acest Tolstoi chiar ţarul are cuvinte de laudă: Este un om foarte îndemânatic, dar când ai de-a face cu dânsul trebuie să ai totdeauna un pietroi în buzunar, ca să-i poţi sparge capul în caz de nevoie.

Inevitabilul nu a putut fi, bineînţeles, evitat: Petru s-a îndrăgostit de Maria. Atât de îndrăgostit era ţarul nostru încât plănuia chiar să şi-o ia drept soţie nelegitimă, de a doua mână. Totul, evident, cu binecuvântarea Bisericii. Din păcate istoria nu a mai apucat să afle ce părere ar fi avut Biserica în această problemă. Evenimentele s-au precipitat şi au dus către un sfârşit trist.

În timpul unei expediţii pe plaiurile persane, Maria Cantemir şi-a dat seama că este însărcinată. Întreaga Curte vedea foarte clar problema: dacă Maria îi va naşte ţarului un fiu, acesta o va repudia pe Ecaterina şi se va căsători cu moldoveanca. Totuşi, ţarina se pare că gândea mai bine decât arăta. Cum-necum, reuşeşte să îl cumpere pe medicul grec al Cantemireştilor. Ce-o fi făcut şi o fi dres acesta nu ştim, dar Maria naşte, înainte de a-i veni sorocul, un copil mort.

Şi uite aşa, duse au fost visele ambiţiosului nostru Dimitrie Cantemir. Ţarul s-a întors, cu părere de rău, la soţia sa legitimă, iar ironia a făcut ca tot ea să îi urmeze la tron în 1725.

Petru cel Mare şi soţia sa, Ecaterina I