Coana Weber față cu democrația

Nu cred că democrația ar fi un sistem legitim. Nu cred că puterea poate veni așa, hodoronc-tronc, de la popor prin vot egal, direct, secret și alte bla-bla – uri numai bune de scris prin constiuții. Dar dacă tu crezi, dacă faci paradă de asta si fluturi frenetic în orice discurs stegulețul cu tentă roșiatică al democrației – cum fac toți politicienii noștri – atunci dragă doamnă Renate Weber învață măcar să suporți toate consecințele acestei democrații.

Să vă explic cum am ajuns să scriu asta. Azi dimineață, în feed readerul meu apare următorul articol: Buturuga irlandeză şi carul Uniunii Europene. Primul impuls a fost să trec peste, că doar l-am mai citit o dată aici: Buturuga Irlanda răstoarnă carul UE. Dar puţintică răbdare, creierul meu încă adormit îmi spune că e o problemă: articolul din feed-ul meu e apărut pe Hotnews pe când articolul deja citit era apărut pe blogul Insurgiam. S-o fi apucat amicul Phosphoros să-şi publice ideile-i prin tabloide? Într-un final mă lămuresc: articolul de pe Hotnews este scris de distinsa doamnă liberală Renate Weber, neavând ca legătură cu Phosphoros decât subiectul – defunctul Tratat de la Lisabona – şi titlul. Trebuie să recunoaştem că legătura dintre titluri este puţintel cam dubioasă, trădând ori o deosebită afinitate de idei între doamna Weber şi amicul nostru ori… dar să nu facem speculaţii.

Ei, dacă doar titlul ar fi fost baiul nu m-aş mai fi obosit să menţionez articolul. Din păcate, baiul mai mare îl găsim în chiar conţinutul pledoariei pro-Lisabona pe care o face mai sus menţionata doamnă. Pledoarie atât de pro-Lisabona încât sfârşeşte prin a fi haios de anti-democratică. Şi asta, reţineţi, în textul unui politician liberal! Care-s, aşadar, ideile ‘mneaei:

• Haideti sa fim sinceri si sa ne gandim: daca in urma cu peste 55 de ani, la elaborarea tratatelor constitutive ale Comunitatilor Europene, liderii ar fi consultat popoarele am mai fi avut azi Uniunea Europeana? Pac! Mai că începi să îl regreţi pe Hitler care măcar a ajuns democratic la putere, nu? Adică tu, parlamentar european, recunoşti că instituţia pe care o serveşti în numele democraţiei este una care a luat fiinţă în mod nedemocratic pentru că altminteri nu avea nicio şansă. Aferim!
• Sigur, intre timp cetatenii statelor europene au evoluat, iar mijoacele de comunicare s-au inmultit si diversificat… şi uite aşa voi, ăştia, aţi avut cu ce să îi spălaţi cât mai bine pe creier să vă accepte uniunea nedemocratică. Am înţeles.
• Dar ne prefacem a nu sti ca agenda lor (a cetăţenilor statelor membre – n.m.) are ca prioritate traiul decent, o stare de sanatate buna, educatie la nivel performant pentru copii, siguranta locului de munca, un aer respirabil, vacante placute, adica tot ceea ce e omenesc si firesc. Mda, cu mici excepţii cam astea ar fi priorităţile şi pe “agenda” unui porc.
• Despre cetăţenii Irlandei: s-au mai lasat pacaliti si de tot felul de minciuni stupide, cum ca ar putea fi obligati sa accepte avortul, ca si-ar pierde neutralitatea. Da, ce minciună stupidă! Mai ales acum când Consiliul Europei (instituţie cu o competenţă mult mai redusă decât cele ale U.E.) se gândeşte să legalizeze căsătoriile homosexuale este absolut stupid să te gândeşti că s-ar putea să ţi se impună obligaţia de a permite avortul.
• Despre organizarea unui referendum european cu privire la tratat: Dar oricat de atragatoare ar fi aceasta propunere, ea nu rezolva problema constitutionala a Irlandei unde e nevoie de un DA spus de 50% plus 1 pentru ca un tratat sa fie adoptat. Nu, doamna Weber, dar s-ar putea să rezolve definitiv problema Tratatului de la Lisabona, la asta v-aţi gândit?
• În final, încrederea doamnei în discernământul poporului chemat să îşi decidă soarta: in absenta unei comunicari coerente si clare din partea propriului guvern, s-au lasat usor manevrati de o campanie sponsorizata din plin de eurosceptici britanici sau conservatori americani.

Pe scurt, Tratatul de la Lisabona a fost respins, trăiască Tratatul de la Lisabona! Ei ne vor şi e logic să decidă că şi noi îi vrem pe ei. Şi să ne convingă de asta folosind tot felul de mijloace, pentru ca noi să ştim ce votăm. Pentru că asta e democraţia. Şi aveţi dreptate, doamnă Weber, noi nu ştim ce votăm: dacă am şti dumneavoastră nu aţi fi euro-parlamentar.