Ce poate face CSM-ul? (Studiu de caz)

Cazul I:

Adrian Dicu. Procuror cu simt al umorului debordant. Sef al Penitenciarului Giurgiu. În data de 14 decembrie 2007 personajul nostru ia un paznic al închisorii aflat în timpul serviciului pentru a-l însoți, pe post de decor, la un bal mascat (!?) unde directorul de penitenciar își dorește să apară deghizat în deținut. Bal spre care se deplasează, bineînțeles, cu mașina de serviciu.

Ce poate face CSM-ul? Nimic. Explicația ultra-juridică, din ciclul ”sunt magistrat, dar nu îndeplinesc funcții de magistrat”: Procurorul respectiv nu poate fi sancţionat de CSM pentru că nu mai exercită atribuţiuni specifice funcţiei de magistrat, chiar dacă îşi păstrează acest statut, întrucât Legea privind statutul magistratului prevede că procurorii şi judecătorii pot fi sancţionaţi disciplinar doar pentru încălcarea atribuţiunilor specifice funcţiei (Lidia Bărbulescu, fostul președinte al CSM).

Cazul II:

Sergiu Leon Rus. Judecător la Curtea de Apel Cluj. Judecător bun la Curtea de Apel Cluj (și spun asta din proprie experiență, pentru că i-am citit câteva decizii). Candidat la funcția de Președinte al Curții de Apel Cluj, împotriva judecătorului Valentin Mitea. Cândva prin 2007 poartă o banală discuție cu o colegă, pe holul Curții de Apel, în fața unui jandarm.

Ce poate face CSM-ul? Excludere din magistratură. Cea mai drastică sancțiune aflată la îndemâna sa. Motivul? Banala discuție dintre cei doi judecători, în prezența unui singur jandarm, s-a transformat din țânțar în armăsar, devenind o ceartă în fața mai multor jandarmi, mai multor judecători și mai multor justițiabili. Notă: și dacă aceste lucruri ar fi fost adevărate, sancțiunea apare ca disproporționată. Dar despre toate acestea probabil o să mai auzim când vom pierde, din nou, la CEDO.

Așadar, ce poate face CSM-ul? Depinde…